Revolax Fine cu Lidocaine – Filler cu Acid Hialuronic, 1x1.1ml

Revolax Fine cu Lidocaine – Filler cu Acid Hialuronic, 1x1.1ml

Filler cu acid hialuronic (24 mg/ml) și lidocaină 0,3% – cel mai delicat din gama Revolax.
Se injectează în dermul superficial. Cel mai fluid gel din gamă – se integrează ușor în piele.
Pentru ce se folosește: riduri fine, crow's feet, linii periorale, riduri de pe frunte și gât.
Diferit de Deep (densitate medie, buze și riduri profunde) și Sub-Q (cel mai dens, sculptare facială) – Fine este pentru corecții subtile, aproape de suprafața pielii.
Poate fi folosit și pe buze subțiri – pentru volum subtil și natural.
Rezultate: 9–12 luni.
Certificat CE medical european.

Date de remanență :
Studiile clinice asupra fillerelor cu acid hialuronic reticulat arată menținerea rezultatelor până la 12 luni. ² ³
Durata efectului poate varia în funcție de zona tratată, caracteristicile pacientului și tehnica de injectare; poate fi necesar retuș.

Prețul afișat este per seringă.

Compoziție
Acid hialuronic reticulat de origine non-animală – 24 mg/mL
Clorhidrat de lidocaină – 0,3%

Utilizare și recomandări
Se utilizează conform instrucțiunilor producătorului.
Injectare la nivelul dermului superficial.
Procedura este realizată exclusiv de specialist autorizat.

Atenționări și precauții
Nu se injectează intravascular.
Nu se utilizează în zone cu infecții, inflamații sau leziuni active.
Nu se utilizează în combinație cu terapie laser, peeling chimic sau dermoabraziune.
Nu se utilizează la pacienți cu hipersensibilitate la acid hialuronic sau lidocaină.
Nu se utilizează la pacienți cu tendință la cicatrici hipertrofice.

Condiții de păstrare
A se păstra la temperaturi între 2°C și 25°C, ferit de îngheț și de lumina directă.

Referințe:
1. IFU Revolax Fine cu Lidocaine – Across Co., Ltd.
2. Goodman GJ et al. Current overview on the use of injectable HA fillers. Clin Cosmet Investig Dermatol. 2015;8:237–245.
3. Fagien S et al. Rheologic and physicochemical properties used to differentiate injectable HA fillers. Plast Reconstr Surg. 2019;143(4):707e–720e.